U’ palùmme ‘nnammuràte

 

U’ palùmme ‘nnammuràte

 

Venève ògne matìne sòpe o’ balcòne
fra ‘a gràste di garòfene e u’ vàse du lemòne,
‘a chepa rìtte, pìtte ‘mpustàte
e cantàve ‘na canzòne:
rrrecche-ccu-ccu  rrrecche-ccu-ccu.
Sarrà, penzàije, pecchè ce mètte l’àcque e ‘a summènde de granòne
ca quìste vène, s’abbòtte e me cànde ‘sta canzòne.
Ma cchiù di quìlle po’ nen m’addusulàve,
‘a chepe a l’àrije derempètte traguardàve
appèse a ‘na fenèstre ‘na caggiòle
e ìnde carceràte ‘na palòmme jànghe,
che avève pèrse ‘a libbertà e u’  vòle.
Tànne capije, ma quìste è ‘nnammuràte e quella pùre,
però ‘sta stòrije nen tène nu futùre.
Isse tunaije a venì cìnche o seije vòte
rrrecche-ccu-ccu rrrecche-ccu-ccu
e da l’ata vànne
ccu-ccu-rrrequa ccu-ccu-rrrequa
ma po’ sparii e chi l’ha vìste chiù.
Trìste ‘a palòmme, nen se dève pàce,
ije che putèva fa’, però me despiàcève,
‘ccussì ‘mmucciàte arrète o’ vàse du lemòne
pruvàije a candà pur’ije quella canzòne:
rrrecche-ccu-ccu rrrecche-ccu-ccu.
e ‘a palòmme:
“Si tu o nen si tu, pàre ‘na vòcia nòve!”
“So’ ije, aspètte ca’ repròve!”
rrreche-ccu-ccu rrrecche-ccu-cuu
dòpe nu pòche
ccu-ccu-rrrequa ccu-ccu-rrrequa
Sarrà chissà, e chi vu sàpe addìce,
quèlle, ‘a palòmme, parève cchiù felìce.
U’ fàtte è jùte annànze cchiù de nu mèse,
venije vìrne e ‘a palòmme n’a mettìrene cchiù fòre appèse.
Ije mo’, che ‘sta canzòne ca me geràve ‘n càpe
penzàije paciènze, adda passà a’ vernàte.

 

Raffaele de Seneen – maggio – 2018

 

 

Articoli recenti